Prima mea mare iubire si sfarsitul ei

Asta e una din povestile mele,nu stiu ce sa va spun,sa las imaginatia sa isi faca aparitia sau sa spun adevarul.Cred ca voi prefera tot timpul sa spun adevarul.Era pe la mijlocul lunii martie a anului 2011 cand un baiat isi intoarce privirea asupra mea si ma intreaba ceva iar eu uimita ca pentru intaia oara un baiat mi se adreseaza fata in fata si nu pe messenger sau site-uri de socializare ii raspund cu o oarecare temere in glas.Am mers dupa acel raspuns intr-un local si am baut suc si el,dragul de el imi spune o scurta poezie uitandu-se adanc in masa nici macar privindu-ma,cred ca ii era teama sa imi intalneasca privirea.A urmat peste ceva timp primul nostru sarut,atat de tandru si suav incat nu vruiam sa se mai termine,ma facea sa uit de tot ce e in jurul meu.Au urmat zile frumoase,iubire,incredere,speranta ca va fi mai mult decat o alta poveste de iubire.Au fost si zile cu certuri carora nu le intelegeam rostul dar reuseam mereu sa trecem peste.A sosit atunci momentul cand avea totul sa se schimbe.Am fost despartiti pentru cateva saptamani iar eu in acel timp am fost cu un altul,nu stiu ce a fost in mintea mea,cred ca speram ca astfel din minte am sa mi-l scot dar nu a fost asa iar cand m-am impacat cu el,marea mea iubire,i-am spus ce am facut cat timp am fost separati si apoi a fost sfarsitul,nu a mai fost nimic de spus,nu i-am mai putut spune nimic,mi-a zis doar"Sa ai o viata frumoasa!Adio!" si apoi totul a luat sfarsit,sfarsit ce as fi preferat sa nu aiba loc si care nu ar fi avut loc daca nu ii spuneam acel amanunt din viata mea.